Valea Sesii

Am fost ieri pe la Rosia Montana. Trebuie sa recunosc ca nu am fost chiar asa de impresionata de exploatarea miniera care sta sa distruga totul. Oraselul (destul de pustiu pentru o sambata dupa-masa) ne astepta curatel si proaspat renovat pe alocuri cu tot felul de expozitii despre minerit. Pe unde nu erau bannere cu campania electorala, erau bannere albe, pe care scria destul de mare: "Viitorul Rosiei Montana sta in minerit".

Dar apoi am ajuns pe Valea Sesii, am trecut prin Hadarau si am ajuns in fostul sat Geamana, care acum este un lac de acumulare pentru tot felul de cianuri folosite in exploatarea cuprului. Este impresionant sa vezi peisajul, care pare de pe alta planeta. Daca nu ar fi fost biserica acolo, ca sa-mi aduca aminte de satul stramutat si de oamenii care inca refuza sa plece, as fi putut spune ca e chiar ireal de frumos. Acum spun ca este doar trist si sumbru. Ma gandesc ce ii poate lega pe oameni de un loc, atata de mult, incat sa traiasca pe malul unui lac otravit, langa o mana de oi.

 Mai multe detalii (si o imagine cu satul de sub ape, cum arata el inainte sa fie acoperit) puteti citi aici: http://greenly.ro/apa/unul-din-cele-mai-mari-dezastre-ecologice-din-romania

Nu am avut hartie la mine, doar o bucatica dintr-un servetel, asa ca am mesterit cocorul din ea. Regret ca nu l-am mesterit inca de la Rosia Montana.

Dar frumusetea pe pamant, ar trebui sa stea in lucruri care nu ne fac rau, precum o papadie care e gata-gata sa se scuture si care creste la 2 pasi de lacul cu otravuri, ca sa arate ca viata continua (in liniste si pace) chiar si in cele mai intunecate locuri.