15 Ianuarie
În lacul cel verde şi lin Răsfrânge-se cerul senin, Cu norii cei albi de argint, Dumbrava cea verde pe mal Cu soarele nori sfâşiind. S-oglindă în umedul val, O stâncă stârpită de ger Înalţ-a ei frunte spre cer. Pe stânca sfărmată mă sui, Gândirilor aripi le pui; De-acolo cu ochiul uimit Eu caut colo-n răsărit Şi caut cu sufletul dus La cerul pierdut în apus. Cobor apoi stânca în jos, Mă culc între flori cu miros, Ascult la a valului cânt, La geamătul dulce din vânt. Natura, de jur împrejur, Pe sus e o boltă de-azur, Pe jos e un verde covor, Ţesut cu mii tinere flori. Văd apa ce tremură lin Cum vântul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori, Văd lebede, barcă de vânt, Prin unde din aripi dând, Văd fluturi albaştri, uşori, Roind şi bând miere din flori. De ce nu am aripi să zbor! M-aş face un flutur uşor, Un flutur uşor şi gentil Cu suflet voios de copil, M-aş pune pe-o floare de crin, Să-i beau sufleţelul din sân,
