miercuri, 26 noiembrie 2014

Calatoriile unui cocor in Japonia - Day 2 - Kyoto


Kyoto a fost capitala Japoniei mai bine de 1000 de ani (794-1868). A scapat de raidurile aeriene din timpul celui de-al doilea razboi mondial, asa ca in prezent putem sa admiram o multime de cladiri vechi.
Una din acestea este templul Kiyomizudera (Templul apei pure), unul din cele mai renumite temple din Japonia. Este un templu budist, construit in anul 780. Este renumit pentru terasa lui, lunga de 13m, de unde ai o priveliste minunata asupra orasului Kyoto. Terasa nu contine nici un cui, pentru a rezista la cutremure. Este impresionat sa te gandesti ca o astfel de structura poate fi imbinata fara a folosi cuie.
Langa sala principala se afla un altar dedicat unei zeitati a iubirii. In fata lui sunt 2 pietre, asezate la 18m distanta una de alta. Daca reusesti sa parcurgi distanta dintre cele doua pietre cu ochii inchisi, ai noroc in dragoste (si muuulta dexteritate, gps incorporat si senzor de evitare de obstacole umane).





Un fel de cimitirul vesel:


Dupa ce a vizitat templul si imprejurimile, cocorul s-a indreptat catre castelul Nijo,construit in 1603 special pentru primul shogun al perioadei Edo: Tokugawa Ieyasu. Dupa 1867 (cand a picat regimul shogunal) a devenit palat imperial pentru o scurta perioada de timp. De aici si multe decoratiuni cu crizantema cu 12 petale (simbolul imparatului).
Castelul are 3 zone, doua cercuri de aparare si o zona cu gradini.


Cocorul s-a intalnit cu 2 cocori sculptati:


O legenda japoneza spune asa: cei 3 shoguni renumiti (Nobunaga, Hideoshi si Yeyasu) au fost pusi sa scrie o poezie despre privighetoare. Toti au inceput cu:"If the nightingale bird doesn't sing ..." si au continuat asa: Nobunaga: "kill it",  Hideoshi: "make it want to sing",  Ieyasu: "wait for it to sing".


Si daca tot suntem la privighetori (ne-am departat un pic de la cocori, dar promit ca revin cu prim-planuri), castelul era dotat cu podele speciale, denumite nightingale floors, care, atunci cand paseai pe ele scoteau ciripituri. Erau folosite pe post de sisteme de alarma, nimeni nu se putea strecura nedetectat inauntru (in afara de Raizo din filmul Ninja Assasin). De data aceasta au fost folosite multe cuie (ca sa compenseze lipsa celor de la templu).






Dupa atata plimbat, cocorului i s-a facut foame. I-a fost tare greu sa se decida asupra meniului, cand atatea bunatati i se perindau prin fata ochilor.


Un alt cocor, japonez, i-a tinut loc la masa:


Dupa ce si-a umplut burtica, s-a dus sa-si faca siesta... pardon, sa mediteze zen la templul Ryoanji. Templul este renumit pentru gradina sa de piatra. Gradina este alcatuita din 15 roci, asezate pe niste insulite in marea de pietris. 15 fiind un numar sacru, ce reprezinta perfectiunea, din orice parte te-ai uita la gradina (exceptand calea aeriana) nu poti vedea toate pietrele, ci doar 14 sau 13 sau chiar 12.





De aici, a plecat spre alt templu zen:Kinkakuji (Templul pavilionului de aur), ultimele doua nivele fiind acoperite cu foita de aur. Initial, a fost resedinta de shogunului Yoshimitsu cand acesta a iesit la pensie, dar dupa moartea lui, in 1408,  a fost transformat in templu. De-a lungul anilor tot a ars si tot a fost reconstituit, ultimul incendiu avand loc in 1950, vinovat fiind un calugar fanatic.


Lacul - plin de pesti (koi) : rosii, albi pestriti si gri.



Un bonsai vechi de 600 de ani, care a fost scos din vasul sau, deoarece nu mai incapea.




Pe jos - covor de muschi presarat pe alocuri cu frunze in culorile toamnei.


S-a facut seara...



... si dupa niste cumparaturi, cocorul s-a intors la hotel, sa se odihneasca. S-a uitat pe harta frunzelor de artar japonez (momiji) ca sa vada cum va fi culoarea naturii a doua zi.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...